prinos

scaunele împerecheate în săruturi
îşi zidesc tăcerile
dincolo de piatra cu suflet de poartă

pasărea multiplicată în o mie de zboruri
se înalţă ca o rugăciune
peste ultimul modul al infinitului

copilul tăinuit în cuminţenia pământului
descoperă cu bucuria începutului
duhul îmbrăcat în forme săpate cu dalta

columna se înalţă în noi
vorbindu-ne despre trecerea Lui