marți, 23 octombrie 2018

Înspre toamnă

anii s-au scurs 
inconştienţi de tinereţea lor 
asemeni cailor sălbatici care freamătă pământul sub copite 
inconştienţi de perfecţiunea trupurilor puternice

am fost - pe rând -
stânci împietrite la hotarul dintre lumile noastre
aripi ce-și caută un căuș de suflet spre a se odihni
strigăte către cer 
și tăcere către adâncuri

zâmbete și mirări
am fost

suntem lumină din iubirile de atunci
și întuneric din nopțile cu felinare stinse

dar acum știm să iubim mai frumos
mai adevărat

mai statornic

în plus

nopțile cresc
și avem mai mult timp pentru vise 

căci şi visele sunt pe măsura oamenilor”  


(citatul îi aparține scriitorului Vasile Voiculescu în ”Căprioara din vis”) 

marți, 9 octombrie 2018

rochițe de îngeri

 - albul reflectă în mod egal toate culorile spectrului -




îți amintești când îți spuneam că pot închide cerul în palme –
azi îți scriu despre cer
ca și cum aș vrea să mă mai nasc o dată
din zboruri

credeam
atunci
că iubirea rezolvă totul și lacrimile trec
așa cum trecea răceala de la siropul de brad
în copilărie

apoi am învățat cât de egale sunt culorile în albul luminii
o picătură de roșu în plus
și îngerii se transformau în fluturi colorați
lăsam mereu o parte de iubire nerostită
să nu murdărim rochițele albe ale îngerilor

ne pregăteam pentru povestea noastră
modelam cuvinte
mereu atenți la picătura aceea de roșu
care creștea în noi
în plus
însuflețeam cu ea – pe ascuns – macii verilor și adormeam
copii
în lanurile sângerii

am lăsat în urmă arlechini
măşti pictate cu lacrimi şi zâmbete

nu mă mai tem
acum
nici de prea multă iubire
nici de întunericul din nopţi

nici de praful din urmele mele

acum ştiu
lumina va fi mereu acolo
împlinind promisiunea întoarcerii