Înspre toamnă

anii s-au scurs 

inconştienţi de tinereţea lor 

asemeni cailor sălbatici care freamătă pământul sub copite 

inconştienţi de perfecţiunea trupurilor puternice

am fost - pe rând -

stânci împietrite la hotarul dintre lumile noastre

aripi ce-și caută un căuș de suflet spre a se odihni

strigăte către cer 

și tăcere către adâncuri

zâmbete și mirări

am fost

suntem lumină din iubirile de atunci

și întuneric din nopțile cu felinare stinse

dar acum știm să iubim mai frumos

mai adevărat

mai statornic

în plus

nopțile cresc

și avem mai mult timp pentru vise 

”căci şi visele sunt pe măsura oamenilor”  

(citatul îi aparține scriitorului Vasile Voiculescu în ”Căprioara din vis”)