(prea puţini îngeri – mi-ai spus – şi atunci am mai desenat doi;
totuşi, va trebui să avem grijă de ei...)
oameni de zăpadă se ascund în noi
iepuri mari aleargă prin zăpezile ce ne înconjoară
– lasă iepurii mi-ai spus
mi-e frică
îngeri temători ies de după soba din odaia bunicii
să-şi îmbrace aripile de demult
câţiva paşi până la icoane
numai de nu s-ar îneca în albul de var al pereţilor
