de pe stânca aceasta îmi învăţam visele să zboare
apoi le aliniam ca pe nişte soldaţi invalizi
le îmbrăcam în alb
şi-mi spuneam că sunt îngeri
când zburau
mă agăţam de ele cu funii
care îmi brăzdau linii sângerânde în palme
viaţă
dragoste
fericire
linia vieţii se unise cumva cu cea a dragostei
conturau împreună un cerc
fericirea o fi înăuntru îmi spuneam
căutam undeva un capăt
să pot intra
mai caut
trebuie doar să mă descalţ de iarbă
şi să-mi colorez acel zâmbet
despre care spuneai cândva că e năvod pentru îngeri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu