sunt mai mult suflete decât aripi
le ademenim cu zâmbete largi lipite pe faţă
se apropie timid
cuibăresc în noi umplu goluri
le înlănţuim zborurile cu lacăte grele
să le-avem pentru mai târziu
aripile se sparg înspre toamnă
izbite de cuştile grele
suntem mai mult trupuri decât oameni
2 comentarii:
Arareori ceva atât de frumos, în primele minute ale zilei!
mă bucur că ai trecut pe aici
iar cuvintele lăsate mă copleşesc
mulţumesc, Renata!
Trimiteți un comentariu