pleacă vara
câte o fluturare de mână
pentru fiecare poveste care moare
înainte de a apuca să-i scriu sfârşitul
nu plâng
orice moarte determină undeva o nouă viaţă
trebuie doar să ştii unde să o cauţi
prizonieri ai toamnelor noastre
suntem pomi la margini de drum
ne-au crescut rădăcini groase
sub coaja tare ascundem suflete moi
ne împletim crengile ca gâturi de lebede îndrăgostite
dintr-o creangă ne cad frunze
din alta ne mai zboară fluturi
între două anotimpuri
între două visuri
între două lumi
două mâini
o mână cu fluturi
o mână cu frunze
împreunare mută de zbor şi cădere
toamnele noastre umblă desperecheate pe lângă noi
două păsări mari cu aripi prea grele
nu plânge
poţi să mă iei de mână
trebuie doar să ştii unde să mă cauţi
2 comentarii:
foarte frumos, ar trebui sa publici ceva...
te astept la mine pe blog unde Comisia Marinelului propune masuri controversate pentru romanul conservator si cu frica de Dumnezeu....
Mulţumesc, Neinfectat De Comunism!
Ai un nume tare drăguţ :)
Trimiteți un comentariu