crochiu de toamnă

pleacă vara

câte o fluturare de mână

pentru fiecare poveste care moare

înainte de a apuca să-i scriu sfârşitul

nu plâng

orice moarte determină undeva o nouă viaţă

trebuie doar să ştii unde să o cauţi

prizonieri ai toamnelor noastre

suntem pomi la margini de drum

ne-au crescut rădăcini groase

sub coaja tare ascundem suflete moi

ne împletim crengile ca gâturi de lebede îndrăgostite

dintr-o creangă ne cad frunze

din alta ne mai zboară fluturi

între două anotimpuri

între două visuri

între două lumi

două mâini

o mână cu fluturi

o mână cu frunze

împreunare mută de zbor şi cădere

toamnele noastre umblă desperecheate pe lângă noi

două păsări mari cu aripi prea grele

nu plânge

poţi să mă iei de mână

trebuie doar să ştii unde să mă cauţi